Gh’éra öna olta ö tus cael’è ‘ndacc sö’l campanìl e l’gh’è borlàt gió la brèta; la ghe l’à töda sö la mèda Antognèta. Ol tus l’è saltàt gió, Ma la mèda Antognèta la ga dà mia la sò brèta fin che lö a l’ga dà ol pà. Gliura lö l’è ‘ndacc dal fornér; ol fornér a l’ga dà mia ol pà fina che lö a l’ga dà la farina. Gliura lö l’è ‘ndacc dal mülinèr; ol mülinèr a l’ga dà mia la farina fina quando che lö a l’ga dà ol formét. Gliura lö cór ’n dol cap, e ‘l cap a l’ga dà mia ol formét fina che lö l’ga da ‘l rüt. Gliura lö cór da la aca; la aca la ga dà mia ol rüt fina che lö a l’ga dà l’èrba. Gliura lö cór da la cut e la cut la ga dà mia l’èrba fina che lö a l’ga dà la sóngia. Gliura lö cór dal porscèl; ol porscèl a l’ga dà mia la sóngia fina che lö a l’ga dà i giande. Gliura lö cór dal róer e l’ga dis: tè giande a mè, mè giande al porscèl; porscèl sóngia a mè, e mè sóngia a cut; cut èrba a mè, e mè èrba a la aca; la aca rüt a mè, e mè rüt al cap; ol cap formèt a mè, e mè formèt al mülinèr; ol mülinèr farina a mè, e mè farina al fornér; ol fornér pà a mè, e mè pà a la mèda Antognèta…. Che la m’à dacc la mé brèta. |
C’era una volta un ragazzo che era salito sul campanile e gli era caduta la berretta; gliela prese la zia Antonietta. Il ragazzo scese, ma la zia Antonietta non gli dà la sua berretta se non le dà del pane. Allora lui è andato dal fornaio; il fornaio non gli dà il pane fin che lui non gli porta farina. Allora lui è andato dal mugnaio; il mugnaio non gli dà farina fin che lui non gli porta frumento. Allora lui corre nel campo, e il campo non gli dà frumento fin che lui non lo concima. Allora lui corre dalla mucca; la mucca non gli dà letame fin che lui non le fornisce l’erba. Allora lui corre alla cote, e la cote non gli taglia l’erba fin che lui non la unge con la sugna. Allora va dal maiale; il maiale non gli dà sugna fin che lui non le fornisce ghiande. Allora lui corre alla quercia e le dice: tu ghiande a me, io ghiande al maiale; il maiale sugna a me, e io sugna alla cote; la cote erba a me, e io erba alla mucca; la mucca letame a me, e io letame al campo; il campo frumento a me, e io frumento al mugnaio; il mugnaio farina a me, ed io farina al fornaio; il fornaio pane a me, ed io pane alla zia Antonietta… che mi ha dato la mia berretta. |
|
Dalmine, luglio 2009 |