Gh’éra öna olta ö tus
cael’è ‘ndacc sö’l campanìl
e l’gh’è borlàt gió la brèta;
la ghe l’à töda sö
la mèda Antognèta.
Ol tus l’è saltàt gió,
Ma la mèda Antognèta
la ga dà mia la sò brèta
fin che lö a l’ga dà ol pà.

Gliura lö l’è ‘ndacc dal fornér;
ol fornér a l’ga dà mia ol pà
fina che lö a l’ga dà la farina.
Gliura lö l’è ‘ndacc dal mülinèr;
ol mülinèr a l’ga dà mia la farina
fina quando che lö a l’ga dà ol formét.
Gliura lö cór ’n dol cap,
e ‘l cap a l’ga dà mia ol formét
fina che lö l’ga da ‘l rüt.
Gliura lö cór da la aca;
la aca la ga dà mia ol rüt
fina che lö a l’ga dà l’èrba.
Gliura lö cór da la cut
e la cut la ga dà mia l’èrba
fina che lö a l’ga dà la sóngia.
Gliura lö cór dal porscèl;
ol porscèl a l’ga dà mia la sóngia
fina che lö a l’ga dà i giande.

Gliura lö cór dal róer
e l’ga dis:
tè giande a mè,
mè giande al porscèl;
porscèl sóngia a mè,
e mè sóngia a cut;
cut èrba a mè,
e mè èrba a la aca;
la aca rüt a mè,
e mè rüt al cap;
ol cap formèt a mè,
e mè formèt al mülinèr;
ol mülinèr farina a mè,
e mè farina al fornér;
ol fornér pà a mè,
e mè pà a la mèda Antognèta….
Che la m’à dacc la mé brèta.

  C’era una volta un ragazzo
che era salito sul campanile
e gli era caduta la berretta;
gliela prese
la zia Antonietta.
Il ragazzo scese,
ma la zia Antonietta
non gli dà la sua berretta
se non le dà del pane.

Allora lui è andato dal fornaio;
il fornaio non gli dà il pane
fin che lui non gli porta farina.
Allora lui è andato dal mugnaio;
il mugnaio non gli dà farina
fin che lui non gli porta frumento.
Allora lui corre nel campo,
e il campo non gli dà frumento
fin che lui non lo concima.
Allora lui corre dalla mucca;
la mucca non gli dà letame
fin che lui non le fornisce l’erba.
Allora lui corre alla cote,
e la cote non gli taglia l’erba
fin che lui non la unge con la sugna.
Allora va dal maiale;
il maiale non gli dà sugna
fin che lui non le fornisce ghiande.

Allora lui corre alla quercia
e le dice:
tu ghiande a me,
io ghiande al maiale;
il maiale sugna a me,
e io sugna alla cote;
la cote erba a me,
e io erba alla mucca;
la mucca letame a me,
e io letame al campo;
il campo frumento a me,
e io frumento al mugnaio;
il mugnaio farina a me,
ed io farina al fornaio;
il fornaio pane a me,
ed io pane alla zia Antonietta…
che mi ha dato la mia berretta.

Dalmine, luglio 2009